Menu:

Program de audiențe
Inspector șef
Luni
09.00-13.00
Joi
14.00-18.00
Prim adjunct al
inspectorului șef
Marți
10.00-14.00
Adjunct al
inspectorului șef
Miercuri
10.00-14.00

Legaturi utile:

IGSU
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta
MAI
Ministerul Administratiei si Internelor
112
112
Directia Generala Anticoruptie
Directia Generala Anticoruptie

PRIMELE ÎNCERCĂRI DE ORGANIZARE A PREVENIRII INCENDIILOR

Ca urmare a situațiilor deosebite cu care s-au confruntat botoșănenii în activitatea "pojărnicească", s-a simțit de la început nevoia luării unor măsuri pentru prevenirea incendiilor. Astfel, în 1832 Eforia oprește pe negustorii care "prefac rachiul" de a încălzi căldările cu foc de lemn. Negustorii înțelegând scopul luării acestor măsuri răspund Eforiei că "pentru chiverniseala alișverișului dughenilor lor nu pot fi opriți", dar se obligă să lucreze în viitor cu mangal. La sfârșitul anului 1833 aprinzând o "dugheană" de la o "ursoaica" (coș de nuiele lipit cu pământ), Eforia de Botoșani ordonă să se ia măsuri ca toți aceea ce au "ursoaice" prin poduri să le strice și să-și facă "hogeaguri" tencuite.

La 27 ianuarie 1834, poliția raportează că a executat ordinul și că totodată le-a făcut "neguțătorilor" cunoscut - "de a fi cu priveghere țăind (ținând) și toate uneltili pentru foc, adică apă, căngi, odgoane și scări ". Iată deci că Eforia de Botoșani a luat ca măsuri de prevenire, încă din 1834, dotarea locuințelor cetățenilor cu cele necesare stingerii incendiilor.

Departamentul Trebilor Dinlăuntrul, prin porunca din 22 fevruar 1834 către Voirnicia de Botoșani, trimite o serie de instrucțiuni pe linia prevenirii "focului" astfel :
- " Târgul Frumos, din ținutul Cârligătura, la 18 a curgătoarei luni fevruar 1834 pe la ceasurile 10 din zi turcești, pe de o parte din pricina unui vânt silnic, iar pe de alta din pricina slabei îngrijiri a dregătorului ținutului, cu mare nenorocire s-au prefăcut în cenușă rămânând neprimejduite numai mahalalele împregiurate . Această neașteptată întâmplare și plină de toată mâhniciunea vestei, agiungând la știința ocârmuirii, ea ca una ce de-a pururi se îngrijește pentru fericirea și liniștita petrecere a viețuitorilor de prin toati tîrgurile Prințipatului, și țintește cu neadormire la nedărâmarea stărei lor, grăbește a porunci că așa precum vânturile când vremea pleacă spre primăvară sunt silnice, apoi Isprăvnicia să aibă grijă și neadormită priveghere ca fieștecare proprietar de casă sau dughene să aibă de obștie căngi, otgoane, scări, vase cu apă, să privegheze a fi totdeauna hogeagurile bine curățite, a nu se face focul pe afară prin șuri și alte locuri unde poate aburi vânt, a nu fi slobozi vezeteii au umbla cu lulelile aprinse prin grajduri și locuri cu fân, să nu se îngăduiască pe nimeni, orice față ar fi, să umble cu ciubucile aprinse prin uliți și mahalale, ci numai în casă a se afumi și în sfârșit să se întrebuințeze toate chipurile cu chibzuință pentru a se feri târgul de orice nenorocire".
Semnează : Alexandru Ghica - vel logofăt

O măsură deosebită a Eforiei Botoșani a fost aceea ca toți meșterii ce lucrau fierăria cu foi și ciocane prin barăci din lemn, printre dughenele și casele acoperite cu "stuh" din mijlocul târgului, să fie îndepărtați spre marginea acestuia. Insă, cu toate că poliția făcea "necontenit publicații în tăti zîlili cu batere de dărăbană spre auzul tuturor cetățenilor", ale acestor dispoziții, unii dintre "neguțători" - și în special supușii străini - nu voiau să se conformeze, spre a nu face cheltuieli în plus ceea ce pe de o parte atrăgea "dese mustrări" ale Eforiei către poliție, iar pe de altă parte au provocat mai multe începuturi de incendii ce nu s-au extins datorită intervenției prompte și eficace a "pojarnicilor". Desigur că reprezentanții orașelor au simțit oarecare mândrie când au văzut că întrebuințându-se aceste "unelte pojărnicești" se poate pune "stavilă" unui foc care altfel ar fi putut să prefacă în cenușă, "poate orașul întreg".

Acest document este extras din "FILE DIN ISTORIA POMPIERILOR DIN JUDEȚUL BOTOȘANI - monografie" - 1995, scrisă de dl. prof. Ștefan Cervatiuc.