Menu:

Program de audiențe
Inspector șef
Luni
09.00-13.00
Joi
14.00-18.00
Prim adjunct al
inspectorului șef
Marți
10.00-14.00
Adjunct al
inspectorului șef
Miercuri
10.00-14.00

Legaturi utile:

IGSU
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta
MAI
Ministerul Administratiei si Internelor
112
112
Directia Generala Anticoruptie
Directia Generala Anticoruptie

POMPIERII DIN BOTOȘANI ÎN RAZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ

Mobilizate la sfârșitul lui august 1877 și trimise în lunile următoare spre câmpul de luptă, bateriile active de pompieri din Moldova, au fost încadrate fie în artileria divizionară, fie în bateriile de coastă de la Calafat, îndeplinind misiunile de luptă pe tot timpul campaniei, în același dispozitiv.
O situație deosebită au avut-o Bateria a 3-a activă, singura unitate de luptă alcătuită în întregime din pompieri, care a reprezentat cu cinste această armă pe câmpurile de luptă de la sudul Dunării. Din această baterie a făcut parte și Secția de pompieri Botoșani, sub comanda locotenentului George Sterie.

La 13 septembrie 1877 Bateria a 3-a, sub comanda locotenentului Constantin Petrovici (Secția de pompieri Bârlad) având ca subaltern pe locotenentul George Sterie, pornea din București în direcția Turnu Măgurele. Evoluția anterioară a acestei baterii de pompieri este legată de evoluția generală a operațiilor militare pe frontul de la Plevna.

La 14 octombrie 1877 Bateria a 3-a, refăcută după marș, cu o bună provizie de "furaje și grăunțe" trece Dunărea pentru completarea artileriei "Corpului de pe Vid și Isker" se concentrează la Găureni, iar la 5 noiembrie, primește ordinul de deplasare spre Rahova. În cadrul planului de atac asupra Rahovei, Bateria a 3-a activă de pompieri avea misiunea de sprijinire a batalionului comandat de căpitanul Merișescu în ocuparea și apărarea podului de peste râul Ogest, pentru a nu permite forțelor dușmane din Rahova o ieșire spre Vidin, pe drumul ce trecerea peste pod.
Planul s-a dovedit a fi bun. În dimineața zilei de 9 noiembrie, forțele turcești părăseau Rahova. Un detașament simula atacarea podului, acoperind celelalte forțe ce se strecurau spre Vidin, de-a lungul Dunării.

Este cunoscută comportarea vitejească a forțelor comandate de căpitanul Merișescu, dorobanți și pompieri în apărarea până la capăt a podului respectiv.
După căderea Plevnei (6 decembrie 1877), prin Ordinul nr. 174, Bateria a 3-a activă de pompieri va rămâne împreună cu bateriile Regimentului 2 artilerie. Acest lucru rezultă din raportul intendentului Diviziei I, care la 27 decembrie, raporta că a distribuit pesmeți "Regimentului 2 artilerie, pentru 2 zile, precum și Bateriei de pompieri".

Bateria a 3-a activă de pompieri a primit ordin să se deplaseze "departe", spre Vidin. Pe parcurs, bateria a fost repartizată la Divizia a IV-a (general Anghelescu), astfel că prin Ordinul circular din 6 ianuarie 1878, bateria de pompieri era cantonată la Nazîr Mahala. La 11 ianuarie Bateria a 3-a activă de pompieri a fost dispersată pe două aliniamente pentru pregătirea atacului asupra Vidinului. La sud de Vidin, la aproximativ 2 km, o secție de pompieri botoșăneni, din Bateria a 3-a activă, comandată de locotenentul George Sterie, întărea bateriile Grămăticescu, Cremineanu și Zănescu, în "duelul" cu artileria dușmană, în timp ce restul bateriei trăgea asupra artileriei din Novoselo, ocupând Tatargicul.

Armistițiul de la 23 ianuarie 1878 pune capăt operațiilor militare întreprinse de armata română pe frontul din Bulgaria de vest. La 16 ianuarie, Bateria a 3-a activă de pompieri primea ordinul de a trece Dunărea și a intra în componența Diviziei Leca, astfel că sfârșitul campaniei găsește pompierii botoșăneni întruniți pentru prima dată - cu toate bateriile de pompieri.

Acest document este extras din "FILE DIN ISTORIA POMPIERILOR DIN JUDEȚUL BOTOȘANI - monografie" - 1995, scrisă de dl. prof. Ștefan Cervatiuc.