Menu:

Program de audiențe
Inspector șef
Luni
09.00-13.00
Joi
14.00-18.00
Prim adjunct al
inspectorului șef
Marți
10.00-14.00
Adjunct al
inspectorului șef
Miercuri
10.00-14.00

Legaturi utile:

IGSU
Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta
MAI
Ministerul Administratiei si Internelor
112
112
Directia Generala Anticoruptie
Directia Generala Anticoruptie

3 IUNIE 1887 - INCENDIUL DIN BOTOȘANI

În ziarul local "Vocea Botoșanilor" (ce apărea în fiecare duminică), din 7 iunie 1887, era prezentat foarte pe larg un incendiu izbucnit în orașul Botoșani în noaptea de 3 spre 4 iunie 1887, astfel:

"Dezastrul cauzat prin incendiu de la 3 iunie, pagubele suferite ca și numărul victimelor lăsate, suntu și voru fi încă mult timp necalculabile. Mintea omului nu se poate rădica în cugetarea sa, ași crea un tablou mai îngrozitor, realitatea întrece cea mai vie imaginațiune. Suntu oameni care au visitat ruinele târgului asediate, bombardate, distruse și încă spunu că ceea ce vedu în urma sinistrului de la 3 iunie, ceea ce au causat flagelul venit asupra orașului nostru, orice alte lucrări distrugătoare aru fi neputincioase. A lăsa ruinele a nivela suburbii întregi, a nimici chiar urmele caselor, aspectul ce nu presintă astăzi această parte a orașului numai acei ce vedu și potu face o idee.
Penelul celui mai iscusit artist n-aru fi în stare a forma tabloul ce se impune priveliscelor tuturor; e îngrozitor; e înfiorător ! Dar ceea ce se face să-ți întorci viderea de la aceste ruine, să uiți nămolul avuțiilor distruse, e priveliscea ce se impune ochiului a sutelor de victime ce zacu pe strade lipsite de orice asistență. Pârliți, cu ochii întunecați de fum și colbul, zdrențăroși, dureroși, loviți, bărbați, femei și copii, familii întregi, căzuți d-oboseala, cuprinși de spaimă, desolați, în grupuri mari îți atragu privirea. Inima ți se strânge, lacrimile izbucnesc când vedsi și-ți imaginezi suferințele acestor ființe cu totul nevinovate pentru durerea ce li s-a causat.
- De eri n-am mâncat, spune unul.
- Totul mi-a ars, sunt prăpădit, se lamentează altul.
- Ce ne facem ? Unde ne ducem, strigă cei mai mulți.
Copilașii goi se-ndeasă la sânul mamei, a rudelor lor; li e frig. O ploae deasă care purifică aerul, înădușă colbul, stânge jăratecul, îi udă ți le face reu. Când stai înmărmurit înaintea acestor nenorociți, când auzi lamentările, înțelegi durerile, dar într-un nimic nu poți ușura, ridica greul ce-i apasă, atunci e cu neputință a nu te gândi la sistemul organisării societăților ominești și a crede că o alta mai bună pute ca să asiste. Compătimind cu inima sfâșiată nu faci decât s-adaugi la numerul nenorociților; devii un nenorocit mai mult; dar ce facu aceste sute de familii, mii de suflete ce au rămas fără adapost, fără haine, fără existență. Un dor te cuprinde; mintea ți se pierde. Incapabil d-a face singur ceva, te gândești ce-ți dă o suluțiune; te credzi fericit a fi găsit un mijloc, t-acoperi de el, vorbesci, scrii, publici strigând:
- Dați în ajutorul victimelor din Botoșani !"

Așa erau descrise ororile marelui incendiu din Botoșani surprinse cu "penelul" de un reporter al ziarului local, imediat după producerea lui.

DESCRIEREA INCENDIULUI DIN 3 IUNIE 1887 PUBLICAT ÎN ZIARUL LOCAL "VOCEA BOTOȘANILOR" APARUT DUMINICĂ 7 IUNIE 1887

"Arareori s-a vedzut un incendiu mai înfiorător, un dezastru mai îngrozitor. Pornit de la extremitatea partei nordice a orașului, din un grajdu, a lipit de nisce case-baratce, un timp prea scurt a cuprins toată partea nord-estică, întinzându-se cu o furoe înspăimântătoare.
În timp de 6 ore sute de case au fost consumate de flăcări, reduse-n cenușă. Vântul ce sufla de la nord spre sud-est cu multă vehemență, ridica în adevărate cicloane flăcările, transporta acoperimintele aprinse la mari distanțe și distribuia focul asupra orașului cu un capriciu iumitoriu. În timp de 2 ore strade întregi au fost reduse-n ruine.
Pentru cei ce cunoscu posițiunea orașului o descripțiune a mersului incendiului nu mi se pare de prisos. Focul s-a ivit la 1 1/4 p.m. în dzioa de Miercuri, 3 iunie, în suburbia din vechia numită la Lipschi, în partea extremă dinspre Cărămidărie. N-au apucat flăcările a consuma grajdul și casele din apropiere și imediat focul sărind peste multe altele de dinainte, în direcțiunea vântului a făcut ca incendiul să se manifeste la o distanță de câteva sute de metri, rămânând intacta o parte însemnată a suburbiei peste care sărise flăcările. Căzut focul în mijlocul Calicimei (astfel se numea această parte a orașului), compuse din case construite numai din lemn, acoperite cu șindrilă, case vechi, adevărate barasce, lesne – și poate face orice idee cu câtă ușurință aceste materii combustibile, foarte repede inflamabile, au servit în propagarea incendiului, la o secundă, stradele steclariei, podul Lipscăniei, a Brașoveniei, a Mindirigiilor și altele multe stradele au fost în flăcări.
Sinagoga cea mai veche și mai mare, numită Școala Evreiască din târgul vitelor au ars cu desăvârșire. Din cauza înfierbințelii ce se formase prin aprinderea magasinelor, toate din lemn, construite în jurul bisericei, a trebuit să s-aprindă Biserica Catedrală numită "Ospenia" a cărei turn servea de observator pompierilor noștri.
În masatra bisericii se dispusese toate averile celor a căror case erau amenințate, ca o siguranță contra incendiului. Vă puteți imagina spaima ce au causat aprinderea acestei biserici situată în centrul orașului. Toți deponenții își pierdură capul; ei nu puteau crede că biserica boltită, de zid solid construită, nu va rezista flăcărilor și focul înăuntru se va răzbate precum s-a răzbătut acum 50 de ani când a mai ars o dată. D-aici focul s-a întins pe toată partea stângă a stradei Mari arzând toate magazinele mai însemnate din strada ce duce în Brașovia, rămânând spre marea mirare, magasinul nou construit a domnului Molublart. Astă noapte încă ardeau acoperimintele marilor magasine a fraților Macarof. Focul s-a întis apoi asupra dughenilor domnului Emilian nimicind într-o clipă toate șandramalele, dughenile din apropierea lor și în continuare asupra unor case din nou construite până la păreții farmaciei Smeltz. Mai toate casele din această stradă, cu puține excepțiuni, erau un rând, așa încât ajungând focul la capătul stradei s-a putut opri în zidul farmaciei.
Precum se poate videa, începând focul de la extremitatea orașului s-a întins până în strada Maro ce parcurge prin centrul lui, consumând o parte a magazinelor situate p-această stradă. Avem dar consumate prin flăcări o suprafață ce cuprinde toată partea nordică de la extremitate până la centrul orașului. Aproximativ la una mie case la care intră multe baratce ce serveau de adăpost sărăcimei din această parte a târgului. Pagubele se pot evalua la câteva milioane. Nu se poate încă determina quantumul lor cu precisiune căci la unele magasine, precum acea a unui domn Mohublatt, visavis de magazinul scăpat, focul a distrus totul ce magasinul conținea cu marfă înlăuntrul; la alții precum la domnul Focșăneanu, n-au ars decât marfa manufactură ce era așezată prin coridoare, iar toate mătăsurile și marfa mai de valoare s-a scăpat neatinse. În o boltă ce a rezistat tuturor incendiilor s-au concentrat aproape toate avuțiile comercianților : argintării, aurării, valori în efecte publice, bani în diferite monede, tot soiul de locuri scumpe, și adevăr că casele au rezistat focului cele înconjurate dar uitându-se a se închide o deschizătură în partea de sus a zidului, focul a comunicat înăuntru și s-au aprins tot ce bolta conținea ca avuții depuse-n siguranță. Desolațiunea era la culme când s-a dat alarma. Deponenți-și frigeau mâinile; suplicând pe comandanții pompierilor de a le scăpa ceia ce era ultima lor resursă de existență. S-a deschis ușile, s-a văzut o pară multicoloră dar atât de-ntensă încât nime încă se putea apropia; ardeau comorile acolo adunate.
Dl. căpitan DUMITRIU vrând a încuraja soldații spre a străbate înăuntru, era în moment să rămână sufocat de nu se extrăgea de la câțiva pași de la ușa de intrare. Din bolta focului a comunicat în bașcă unde arde incontinu. Doi frați Macaroff, cei mai vechi și mai avuți comercianți erau aproape să ardă în case, fiind înconjurați din toate părțile și găsind poarta, unicu locu de eșire, aprinsă. Cu scara, pe de asupra zidurilor abia a putu scapa întreaga familie cu servi, în totul 12 persoane, fără însă d-a nu fi suferit lesiuni causate prin frigerea obragilor și a mâinilor. Focul s-a comunicat cu atâta repegiune și mare furie asupra caselor lor, solid construite, cu două etaje și înconjurate cu un înalt zid, din cauză că primăria a permis, în acea desime a caselor să se construie în lemn un hambar în mărime de 30 de stânjeni, în două rândure, tot numai din lemn și plin de diferite piei de animale. Când pompierii de la Iassy și Roman sosise, focul era deja localizat. Venise în ajutorul nostru și serviciul pompierilor de la gara Pașcani cari lucrând cu multă activitate s-au retras îndată ce s-au gătit apa. Pompierii ca și comandanții lor, s-au purtat admirabil; se vedea o adevărată emulațiune în zelul și devotamentul ce desfășurau în mijlocul acestui flagel, adevărat sinistru. Ca accidente nenorocite putem semnala câteva cazuri de leziuni, fără urmări grave, la soldații pompieri. Între civili suntu 6 persoane arse; patru bărbați și două femei. Unul însă adânc arsu complet".

Acest incendiu a fost publicat în toată țara.

În lucrarea "CUVÂNTĂRI ȘI SCRISORI" ale regelui Carol I al României, paginile 10-11, este redată telegrama lui către primarul orașului Botoșani, din 4 iunie 1887, în care în legătură cu incendiul din Botoșani, se arată:

"Flăcările mistuitoare ce mistuiră o parte din orașul Botoșani au pricinuit grozave nenorociri ce s-au răsfrânt asupra inimii Reginei și a mea. Orice suferință a unei părți a României este suferința noastră, și de aceea mă grăbesc a trimite deocamdată suma de 10.000 lei spre a căuta să dați întâile ajutoare celor mai izbiți de lipsă.
Mângâiați și îmbărbătați pe cei arși de foc, asigurându-i că subscripții publice, în fruntea cărora se va pune Regina și eu, vor fi organizate grabnic în toată țara și că Românii, care au știut să fie miloși când în alte date s-au întâmplat asemenea catastrofe, vor ști să-și facă datoria față de compatrioții lor.
A da pentru Botoșani și a ridica pe cei loviți de o soartă cumplită este a ne cinsti pe noi înșine, este a ne ridica sentimentele la înălțimea grelei încercări căzute pe unul din cele mai de căpetenie orașe ale scumpei noastre Românii".

În perioada 1880-1890, din cauza urgiei flăcărilor, care distrugeau conacele boierilor, distrugeau foarte multe dughene, municipalitatea Dorohoiului (Dorohoiul era județ aparte), ia măsuri pentru a găsi un mijloc de apărare și de luptă împotriva incendiilor. Se înființează o grupă de pompieri dotată cu : 2 pompe portative și 2 pompe pe roți. Alimentarea cu apă se făcea de 30 de sacagii. Anunțarea incendiului se făcea prin goarnă.
Grupa avea un efectiv de 12-20 oameni, având comandant "pe unul numit GALBENAȘ".

Acest document este extras din "FILE DIN ISTORIA POMPIERILOR DIN JUDEȚUL BOTOȘANI - monografie" - 1995, scrisă de dl. prof. Ștefan Cervatiuc.